Vlad Vascan este conducătorul artistic al formației “SinArt” și l-am invitat la o discuție cu Marry.md să aflăm secretele profesiei sale și să ne spună ce sfaturi are pentru tinerii însurăței în privința organizării nunții și alegerii formației.

Formația instrumental-artistică “SinArt” bucură auzul pe la petreceri din 2007, iar denumirea vine de la prescurtarea cuvintelor “Ansamblu Artistic de Sine Stătător”, denumire pe care o avea formația în care tatăl său a cântat ca ghitarist.

De mic copil a fost crescut înconjurat de muzică și chair a făcut o școală de arte, la specialitatea Muzică, în Chișinău. Visul său din copilărie era să continue moștenirea formației tatălui său, ceea ce i-a reușit. Acum înveselește petrecerile prin toată țara, împreună cu colegii săi și formația “SinArt”.

 

Vlad Vascan - conducătorul artistic al formației "SinArt"

 

  Ești în echipa formației încă de la crearea ei, de mai bine de 10 ani. Cum ai descrie ansamblul “SinArt”?

Cei mai autentici și mai naturali. Spun asta pentru că noi ascultăm dorințele clienților și ne adaptăm oferta pentru a-i mulțumi. Nu le impunem condiții stricte, de tipul: “Dacă vă place, bine! Dacă nu, căutați în altă parte!” Încercăm ca omul, numai dintr-o discuție cu noi, să-și facă o impresie clară și bună și să simtă că se poate înțelege cu noi. Suntem cinstiți.

Cântăm muzică populară și de estradă, lucrurile pe care, de fapt, se ține Moldova noastră. De multe ori suntem întrebați: ‘De ce nu mergeți în Italia să cântați, sau în Franța? Acolo moldovenii tot fac nunți.’ Dar eu zic: ‘Atunci cine va rămâne aici? Azi se duce unul, mâine altul. Se duc mai mulți decât vin. Cineva trebuie să rămână și aici. Așa cum este țărișoara noastră - mică, dar este a noastră.’

 

  Care au fost începuturile formației voastre?

Mulți ani în urmă, la Colegiul de Microelectronică și Tehnică de Calcul din Chișinău l-am cunoscut pe Victor Postolachi, care acum este coordonator artistic al formației împreună cu mine.

La o serată a limbii române la colegiu, eu am cântat o melodie cu voce și la acordeon, iar el m-a observat și mi-a zis:
‘-Am văzut că poți cânta, eu am făcut școala de muzică din Soroca, cânt la saxofon și caut să formez o echipă. Uite am o cumătrie peste câteva zile, mergi?’.
‘-Merg’, i-am spus.

Acum suntem 12 membri și cântăm în diferite componențe la diferite nunți.

 

 

  Cumătria la care te-a luat Victor Postolachi să cânți cu el, a fost prima ta experiență de cântat la o petrecere. Cum a fost?

El a cântat mai mult, eu mai puțin, se înțelege, deoarece eu niciodată nu mai cântasem pe la petreceri. Emoții, te “fâsticești”, tremură glasul, uiți cuvintele, din cauză că toată atenția este îndreptată asupra ta.

Nu aveam repertoriu pentru petreceri pe atunci, eu știam doar de la radio cântece populare ca: “Are mama doi feciori”, “Căsuța noastră” sau “Costică, Costică”. A fost ceva nou pentru mine și interesant, pentru că absolvisem Școala Muzicală, dar niciodată nu aplicaseam ce-am învățat acolo.

După vreo jumătate de an în care am cântat împreună, am decis că e timpul să dăm un nume formației. Până atunci, eram cunoșcuți doar ca “Vlad și Victor”, atât. Așa am devenit “SinArt”, numele formației în care a cântat tătăl meu.

 

  Ce alte formații admirați și vă inspiră în activitatea voastră?

“Tomis Junior” – este o formație românească, dar care cântă foarte multe melodii de la noi: de-a lui Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc sau Sofia Rotaru, dar adaptate pentru band live. E ceva foarte deosebit, ceea ce noi încercăm să reproducem la clape. Clapa, în principiu, poate înlocui și o orchestră, cu ea poți face orice. 

Muzica de estradă nu poți să o interpretezi cu instrumente de orchestră populară. De aceea, noi o cântăm live și sună aproape ca un band. De multe ori vine câte cineva lângă noi și nu crede că este live, într-atât este de reușit.

Dar noi nu copiem stilul nici unei formații. Noi nu cântâm melodiile populare exact ca originalul, dar le cântăm așa cum simțim. Un cuvânt spus în sincopă și cântecul se schimbă imediat. Noi suntem reali.

 

 

  Probabil vi se întâmplă să nu știți o piesă care vi se cere să o cântați. Ce faceți în astfel de cazuri?

De obicei, nu știm piesele “made în beci” sau care apar peste noapte de nicăieri. Așa ca “Scârț, scârț” sau “Dirlidinga cu șurubul și cu gaica”. Sunt niște piese pe care cineva le-a inventat într-un bordei și a doua zi plătește, le lansează și se aud în toată Piața Centrală. Noi nu cântâm așa piese. Dacă tare vor, putem să le punem de pe Internet. Altfel, noi le cerem să aleagă altă melodie, sunt atâtea frumoase, care au un sens.

Am cântat odată la o nuntă la care moderatoare a fost o doamnă foarte respectabilă, cântăreață de muzică populară și ne-a zis după vreo jumătate de seară: „Voi nu cântați cele mai noi cântece. Dar aveți o transmitere la melodiile pe care le cântați, așa ceva încă nu am auzit nicăieri.”

 

 

  Cum știți că publicul este mulțumit de ceea ce le cântați?

De multe ori se întâmplă că invitații ne spun mai multe cuvinte de laudă ca mirii, ne cer cartea de vizită sau numărul de telefon și ne invită să cântăm la petrecerile lor. Mirele și cu mireasa sunt prea stresați în timpul nunții, au așa de multe emoții că nu văd mai departe de 1 metru în fața lor. (râde)

Abia la final de petrecere, mirii se apropie de noi și ne spun: ‘Băieți, vă mulțumim, într-adevăr a fost foarte frumos!’

 

  Care este cea mai dificilă parte a profesiei de solist/instrumentist într-o formație?

Atunci când sunt foarte multe instrumente într-o orchestră, creierul este suprasolicitat și poți să te abați de la partitură și să duci în eroare întreaga echipă. Desigur că atunci când mai multe instrumente cântă în asamblu, este mult mai frumoasă interpretarea, dar mai dificil.

 

 

  Ce experiențe frumoase îți amintești alături de formația "SinArt"?

Am cântat noi la cumătria pentru nepoțica antrenorului care era pe atunci al echipei “Sheriff Tiraspol”. După petrecere, dumnealui ne-a zis să ne strângem instrumentele și să mergem la el în ogradă, să continuăm cheful, să cântăm și să degustăm vinurile din beci. Atunci am primit de la el mingea de la FIFA 2005 cu toate semnăturile pe ea. Avem și o poză cu acest moment.

Îmi mai amintesc de o nuntă la care am fost invitați să cântăm la Nisporeni într-o toamnă. Ei ne-au spun că tradiția este să ducă mireasa dimineața acasă în roabă și trebuia cu acompaniament muzical. Am acceptat, și eu cu acordeonul, iar Victor cu trompeta, am mers la 5 dimineața vreo 2 kilometri pe jos prin glod, la -5 grade. Victor îmi turna coniac pe mâini pentru că-mi înghețau degetele și nu puteam cânta, iar lui își turna coniac pe pana saxofonului. (râde)

 

  Ce ar trebui să știe tinerii atunci când își aleg formația de nuntă?

Să se bazeze pe intuiție și pe video-uri din care pot vedea cum cântă formația. Dar să nu ia o decizie pe baza video-urilor de înaltă calitate, filmate într-un restaurant închiriat pentru o oră și apoi montate. Cel mai bine să le privească pe cele filmate cu telefonul, care arată realitatea.

Un lucru interesant este că dățile de 10, 11, 12 august sunt 3 zile din acest an când orice muzicant cântă, și cei “buni” și cei “răi”, pentru că atunci se organizează cele mai multe nunți din tot anul. Pe oricine ai suna, ei deja au rezervări pentru acele zile.

 

 

  Sunt unele sfaturi generale legate de nuntă pe care le dați mirilor atunci când vă întâlniți cu ei?

 

Să aleagă cu grijă invitații la nuntă. Noi putem cânta de curge apa de pe noi, dar dacă lumea va sta pe margine, cu mâinile la spate și se va uita ca la concert, noi nu putem face mai mult.

Mai bine mai puțini invitați, dar mai apropiați. Am asistat la o nuntă la care vreo 40% dintre invitați nu au venit. Nu pot să vă descriu ce amărăciune era pe fața mirilor. În așa cazuri, cântăm pentru farfurii.

Sfătuiesc miresele să nu să se lase furate. Am avut multe nunți la care acest moment nu a fost coordonat cu mirele din timp și s-a terminat cu violență. Mai bine să fie planificat și agreat de mire și mireasă împreună.

 

 

  Nunțile moldovenești sunt renumite pentru petrecerile pline de dans și veselie care nu se mai termină. Ce crezi că lipsește sau este în plus la nunțile noastre?

Aș dori foarte mult să renunțăm la obiceiul ca nunta să dureze până la ora 6-7 dimineața sau chiar mai târziu. Dragi miri și mirese, la ora 2 veți fi deja obosiți! În plus, ia mult timp până stângeți totul, mai aveți de făcut zeamă a doua zi. Gândiți-vă la comoditatea voastră în primul rând, nu doar la o mână de invitați care vor să petreacă până dimineața.

Nașii. Cred că acesta este o altă tradiție pe care trebuie să o regândim. Eu la nunta mea nu am avut nași, nu i-am căutat și nici nu i-am vrut. Am vorbit cu un călugăr și mi-a spus că această practică este o născocială. Când o pereche se cunună în fața Domnului, nu nașii îi vor ține împreună, depinde numai de ei doi.

 

  Ce relație aveți de obicei cu tinerele perechi cu care colaborați?

Încercăm să-i susținem cât de mult putem. Spre exemplu, dacă Victor este moderator, atunci el vine la fiecare și-i anunță când urmează să le dea cuvântul, ca să nu fie luați prin surprindere. Dacă vede că cineva are emoții mari, îi șoptește ce să spună și-l ajută să înceapă discursul.  

Mirii sunt cei care au cele mai mari emoții. Mai ales când le fură mireasa și ei trebuie să spună câteva cuvinte. Victor atunci le sugerează ce să zică și la sfârșit ne mulțumesc că i-am scos din încurcătură.

 

 

Iar Marry.md îți mulțumește, Vlad, pentru că ne-ai acordat acest interviu!

Găsiți datele de contact ale formației "SinArt" aici!

Dragi miri și mirese, alegeți formația cu intuiția și inima deschisă! Și iubiți-vă mult!