El m-a cerut în căsătorie după 4 ani de relație, în noaptea de Revelion, anul curent. Nu a fost ca în filme, în schimb a fost momentul nostru, pe care l-am savurat din plin. În acel moment ne aflam la Londra. Chiar dacă el a insistat să mergem la petrecerea de pe Westminster, eu am preferat să stăm acasă, fără ca măcar să bănuiesc ce planuri avea. La ora 00.00 eu pregăteam cupele de șampanie pentru a ciocni, iar el s-a retras din cameră pentru un moment. Atmosfera era și ea romantică. Lara Fabian „îmi ținea” companie în lipsa lui, iar luminile de sărbătoare țineau locul focurilor de artificii. La un moment dat a intrat pe ușă cu un buchet mare de trandafiri albi (știe că îi ador) și cu un inel. Eu am rămas mască și în loc să plâng de fericire, am început să râd. El își ținea emoționat discursul, iar eu nu auzeam nimic. Singurul gând a fost: „În sfârșit m-a cerut și pe mine” :) Evident că am dat un răspuns afirmativ și o îmbrățișare la pachet cu mii de pupici.

Totdeauna mi-am dorit o nuntă mare, dar în același timp modestă. Având ambii familii numeroase, altfel nici nu era posibil. De mică am visat, ca și fiecare fetiță, să am o nuntă ca-n povești, iar eu să fiu o prințesă, nu cu „cârlionți” așa cum m-a visat soțul, dar măcar cu o coroniță. Mă vedeam mereu în rochii pompoase ca pe covorul roșu și speram să ajung pe coperțile revistelor. Însă, văzând tot mai des moda mireselor din zilele noastre, cu rochii care mai de care, cu pietre scumpe sau pur și simplu de mii de euro, mi-am zis că voi fi unică. Am ales o rochie simplă, albă, cu trenă și foarte comodă, care mi-a permis să mă simt liberă aproape 24 de ore, timp în care am fost îmbrăcată în ea. Nunta noastră nu a fost una exagerată. Asta înseamnă că nu am avut decor, nu am dat un pumn de bani pe fourchete și candy bar, deoarece le-am primit cadou de la restaurant, nu am avut mărturii pentru oaspeți, pentru că le consider de prisos și nu am invitat artiști care să ne cânte. Totuși, cu toată modestia, am spus și voi spune mereu, că am avut cea mai frumoasă nuntă.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce am stabilit data nunții, a fost alegerea retaurantului, muzica și serviciile foto-video. Cred că majoritatea cuplurilor fac la fel, pentru că sunt baza unui eveniment. Dacă îți dorești un local anume, la fel ca și anumiți prestatori de servicii, trebuie să le consideri prioritar în organizarea nunții tale. La noi s-a întâmplat totul foarte repede, pentru că am avut la dispoziție o săptămână. Pentru că nu ne aflam la acel moment în țară, vacanța de sărbători a fost rezervată pentru nuntă. Aș zice că suntem foarte norocoși, fiindcă restaurantul pe care ni l-am dorit a fost rezervat până în 2018, iar noi ne doream ceremonia în septembrie 2017. Până la urmă, un alt cuplu a renunțat și noi fără să mai stăm pe gânduri, am semnat contractul. Cât despre muzică și operatorii foto-video, vreau să zic că i-am avut pe cei mai cumsecade, cu bun simț, omănoși și devotați.

Cel mai mare stres a fost atunci cînd mi-am dat seama că mai am o lună până la nuntă, dar nu am nimic pregătit. Pare că ai mult timp, dar totodată e greu să te apuci de treabă. Mai ales că nu găsisem încă croitoreasă pentru ajustarea rochiei, mirele meu nu avea costum, nici pantofi și mai erau și cei din jur care încercau să mă ajute, dar dimpotrivă, mă stresau. După ce am scos-o la capăt cu totul și mă consideram cea mai bravo, am ajuns în ziua când trebuia să fac amplasarea oaspeților la mese. Cred că 4-5 zile m-am „jucat” cu listele și tot nu-mi ieșea, mai ales că trebuiau sa fie mulți copii și conform regulamentului sălii puteam așeza doar câte 2 copii la masă. După ce am reușit să îi împac pe toți, mi-am dat seama că nunta mea va fi perfectă.

Nu am să uit niciodată cum în ziua nunții căutam disperată o soluție pentru a scăpa de o pată de pe rochia de mireasă. În timpul sesiunii foto am lăsat trena de la rochie în jos, iar după 2 ore mi-am dat seama că trena era murdară de iarbă și de glod. Am intrat în panică și nu știam ce să fac. De spălat nu aveam timp, să o șterg cu șervețel a fost cea mai proastă idee și nu-mi rămânea decât să tai trena cu totul. Sunam întruna la croitoreasă, chiar dacă era duminică și nu aveam nicio șansă ca ea să mă primească, dar nu m-am dat bătută. A răspuns după sute de apeluri și eu ca un vârtej am ajuns în timp record de la Castel Mimi la Chișinău. Cel mai haios moment și o premieră pentru croitoreasă: tăiat, îndreptat și cusut o rochieeasă în 25 de minute și în același timp rochia era îmbrăcată pe mine :)

Atunci când te pregătești de nuntă e foarte important să ai sprijinul mirelui și a celor din jur. Te confrunți cu multe situații în timpul pregătirilor, iar dacă ai alături persoanele potrivite, mereu găsești soluții pentru orice problemă.

Când alegi restaurantul pentru nuntă, trebuie să fii atentă în primul rând la meniu. Pentru mine nu a contat cum arată sala, ci calitatea serviciilor. Să aibă un meniu vast, din care să pot alege. Să fie bogat nu doar în tipurile de mâncare, ci și în cantitatea din fiecare farfurie în parte. Totodată, am vrut să am la nuntă un personal pe măsură. Să fie atenți, respectuoși, mereu gata să ne ajute și cu cea mai banală problemă. Mirii care sunt în căutarea unui restaurant ar trebui să economisească pe alte mărunțișuri și să investească anume într-un local de care să rămână mulțumiți în primul rând ei.

Ziua nunții pentru noi a fost unică. Am petrecut alături de cei care ne iubesc, ne respectă și care întradevăr și-au dorit și au făcut tot posibilul să ne bucure cu prezența. Am trăit la maximum fiecare moment și acum nu ne rămâne decît să păstrăm frumos amintirea acestei zile.

În prima dimineață după nuntă am simțit că vreau să continuie încă 2 zile petrecerea, pentru că nu mă săturasem să îmi admir invitații, nu reușisem să dansez după melodiile mele preferate și pentru că mi-am dat seama că nu am mâncat tort :) Eram în euforie și nici nu mai simțeam oboseala.

Dacă aș mai trăi o dată acest moment nu aș schimba nimic, fiindcă totul a fost mai bine decât ne-am așteptat. Cea mai mare grijă a fost ca oaspeții să danseze, căci nunta nu e nuntă dacă stă toată lumea la masă. Iar în momentul când am realizat că toți cei 150 de invitați sunt pe ringul de dans, am zis în gând „Doamne, îți mulțumesc că m-ai ajutat să fac o nuntă frumoasă”.

Recomand viitoarelor mirese să citească atent ce le zic și să nu mă critice. Am așteptat această ocazie, de a împărtăși niște gânduri, care cuiva poate nu-i vor conveni.

• Nu vă cumpărați rochii scumpe, pentru că nu există mireasă urâtă și nu rochia vă face deosebite. Am văzut mirese cu rochii de 1500 de euro și au primit la fel de multe complimente ca și mine, care am avut rochie de 150 de euro. Îmbrăcate într-o rochie scumpă, la un moment dat vei sta stresată: să nu o calci, să nu o rupi, pentru că o să-ți pară rău de banii aruncați în vânt. În schimb, cu o rochie ieftină poți face orice, chiar și să o tai în jumătate în ziua nunții, așa cum am făcut eu.
• Îmbrăcați la cununie o rochie mai pompoasă, iar pentru petrecerea de nuntă optați pentru ceva comod si ușor. Îmi este milă de miresele care își târâie din urmă rochiile în timpul dansului, împreună cu cercurile de mărimea 4-5, care se feresc de invitați, ca nu cumva să o calce cineva pe rochie și să o tragă. Rochiile pompoase sunt deranjante. Mori de căldură în ele, sunt grele, chiar dacă are cercuri, riști să o calci, te mai împiedici și cazi. Toate astea le-am văzut la alte nunți și de aceea am și optat pentru o rochie comodă.
• Pentru miresele care la fel ca mine nu suportă pantofii cu toc: nu vă jenați să renunțați la pantofi în favoarea unor ghete. Am încălțat pantofii doar la întâmpinarea oaspeților și imediat ce ne-am așezat la masă, am mers și i-am schimbat pe o pereche de converse. Pot să zic că a fost cea mai bună decizie, pentru că am sărit în sus toată seara.
• Știu că e la modă să ai decor la nuntă, dar eu consider că sunt bani aruncați în vânt. Majoritatea sălilor sunt frumoase pur și simplu. Adaugi doar flori vii pe mese și e mai mult decât de ajuns. Decorul îl observi doar tu. Invitații au făcut câteva fotografii și au uitat de el. Ei se axează pe mâncare și muzică. Dacă întrebi pe cineva cum a fost la nunta cutare, el va menționa că a fost mâncarea gustoasă și tare vesel, nicidecum ce decor și culoarea nunții.
• Nu luați prestatori foto-video de mii de euro, pentru că rezultatul până la urmă e același. Am văzut materiale de 2000 de euro și de 700. Poate un specialist va observa ceva la calitatea redactării, eu însă nu am făcut diferență. Până la urmă totul e trecător. Ai să alegi câteva fotografii pentru un album, ai să privești de câteva ori CD-ul și ai să-ți mai amintești de el poate peste câțiva ani.