Faceți cunoștință cu Dumitru Moșnoi, un regizor de imagine și fotograf de nunți care își iubește extrem de mult joburile. Află din culise care sunt părțile bune și părțile complicate ale meseriei de fotograf. 

Am început să muncesc ca să nu mai cer bani de la părinți (râde). De fapt, voiam să fiu independent financiar, voiam să mă afirm în societate și pentru asta trebuia să devin un om care muncește.

Din primii bani câștigați în calitate de fotograf, mi-am cumpărat tehnică. Acești bani i-am câștigat lucrând la nunți, așa că i-am investit în tehnică mai performantă, era nu doar o dorință, dar și o necesitate.

Dumitru Moșnoi cu soția la propria nuntă. 

Primul meu CV a fost foarte scurt: fotografia mea, studiile și nimic la capitolul experiență în domeniu. Am luat jobul pentru că am demonstrat că sunt capabil să fac față. Era un job la televiziune iar în CV-ul meu scria că studiez economie. La nedumerirea intervievatorului, am spus că voi lucra 2 săptămâni gratuit, timp în care voi demonstra că sunt persoana potrivita pentru acest job. Peste o săptămână am fost angajat.

Cred că acum nu contează atât de mult să ai un CV. Spre exemplu, recent am schimbat locul de muncă și au fost suficiente 3 zile de testare pentru ca angajatorul să vadă că eu îmi cunosc meseria. În domeniul fotografiei, la fel, e suficient să ai un portofoliu de lucrări ca oamenii sa înțeleagă ce fel de fotograf ești. Pe lângă asta, dacă vrei să angajezi un fotograf, îi dai în mână aparatul foto și altă tenică de lucru și practic după câteva ore vezi ce abilități are.

Când am fost la primul interviu de angajare am înțeles că nu trebuie să dai răspunsuri de tipul „pentru că vreau să lucrez mai puțin”.

Niciodată nu am să uit cum lucram la o nuntă și la un moment dat s-a apropiat de mine un unchi care îmi zice: „Tu nu pui stativul pentru aparatul foto așa cum trebuie”, la care eu îl întreb de ce crede așa. „Eu vând „ватерпас*”-uri la Supraten și știu ce zic.” a fost răspunsul. Un alt moment memorabil a fost când în timpul lucrului am stricat blițul de la aparatul foto și l-am fixat cu o furculiță ca să țină până la sfârșitul serii. Era prioritate să pot face poze până se termina ceremonia, mai ales că ne aflam la Vadul lui Vodă.

*Ватерпас - Nivelă cu bulă de aer

Astăzi am jobul pe care îl iubesc fiindcă mă ajută să-mi îndrept energia interioară spre ceva creativ, ceva ce îmi place foarte mult. Făcând fotografie mă simt bine atât emoțional cât și psihologic și sunt satisfăcut financiar.

Sunt îndrăgostit iremediabil de fotografie, deoarece cred cu adevărat că frumusețea va schimba lumea.

Cea mai complicată parte a jobului meu este redarea la maxim a personalității oamenilor. Deseori, fotografiile făcute în prima oră din sesiunea foto le șterg. Practic niciodată nu iese ceva bun la început fiindcă oamenii încă nu se simt confortabil în fața camerei. Apoi încep să fie mai încrezuți, încep să fie ei înșiși. Dar este greu să lucrezi cu oameni, mai ales când trebuie să le arăți individualitatea în fotografii. Pentru asta trebuie să vorbesc cu ei, să găsesc o abordare unică către fiecare.

Momentul preferat din timpul orelor de muncă e atunci când este adus tortul (glumește). De fapt, partea preferată e interacțiunea cu oamenii, în special, îmi plac sesiunile foto în aer liber.

Cea mai complicată solicitare de fotografie a fost când o domnișoară m-a rugat să-i fac poze în mijlocul naturii, dar rezultatul final să arate ca în reviste. I-am zis că pentru așa lucrare e nevoie de un studiou, de cel puțin 3 lumini și altele, altfel este imposibil de redat acele luminescențe și accente pe care le vedem în pozele din reviste. Am refuzat solicitarea pentru că știam că nu poate fi realizată în condițiile dorite de domnișoară.

Primele 3 cuvinte care îmi vin în minte când mă gândesc la jobul meu sunt:  Pasiune, libertate, creativitate.

Dumitru Moșnoi niciodată nu va face un lucru care lasă de dorit.