„În cadrul cununiei există actul de împreunare a mâinilor mirilor. Este un act vechi pe care creștinismul l-a moștenit de la grecii și romanii antici. Conform rânduielilor actuale, preotul rostește rugăciunea: „Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (numele mirelui), cu roaba Ta (numele miresei)”. În acest moment preotul unește mâna mirelui cu cea a miresei, iar unii preoții le mai leagă mâinile cu un prosop sau batistă. Mai mult, nașii încurajează pe preotul, zicându-i: „strânge părinte mai tare, ca să nu se mai despartă niciodată”.

Deși nicio carte bisericească nu face recomandare la așa ceva, din observațiile mele, anume acest act a devenit mai important și cu o notă magică – Doamne ferește să nu fie acest prosop! Rudele fac o agitație foarte mare în privința aceasta. Dar haideți să vedem ce spune rugăciunea în continuare: „Uneşte-i pe dânşii într-un gând; încununează-i într-un trup; dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni”. Așadar, nicio vorbă de prosop, batistă, panglică sau altceva. Dorința Bisericii este ca tinerii să fie uniți într-un gând, având aceleași convingeri, principii și valori pentru o viață fericită și armonioasă. Mai mult, încerc să explic rudelor: dacă tinerii nu se iubesc, nu se respectă, nu se dăruiesc unul altuia, atunci nici chiar dacă tinerii vor fi legați cu sfoară de cap până la picioare – tot în zădar!”, povestește preotul.

Sursa: diez.md