Alexandru Comerzan e bucătar de 14 ani, dar de doi ani încoace a revenit din Italia acasă, în Moldova, și este bucătar-chef la restaurantul „Mi Piace”. Instruirea sa în domeniul culinar a avut loc în Italia, timp de 3 ani, la una din cele mai bune școli de culinărie din regiune, după care a urmat experiența propriu-zisă de bucătar. „Nu mâncăm ca să ne umplem burta, ci pentru plăcere. Mâncarea este emoție – gustos poți mânca și acasă, dar la restaurant trebuie să găsești ceva cu totul deosebit” spune Alexandru.

De aceea l-am luat la întrebări și l-am rugat să ne destăinuie secretul unei mese de nuntă pe cinste, să ne spună ce ar schimba la meniul de nuntă moldovenesc și ce visează să gătească.

 1. Ați accepta să gătiți în afara localului Mi Piace, dacă cineva v-ar chema pentru un eveniment?

Da, de ce nu. Sunt deschis la experiențe diverse.

 2. Ce e mai ușor să gătiți: un meniu de nuntă sau unul obișnuit, de fiecare zi?

Cu siguranță, mai ușor e meniul de nuntă. Mai ales la noi în țară, unde totul este destul de previzibil, nimic sofisticat, unde mîncăm cam aceleași lucruri. Din păcate, bucătăria de nuntă la noi nu a evoluat aproape deloc, de aceea noi avem planuri ambițioase despre cum să schimbăm acest lucru. De exemplu, aud uneori cazuri în care oaspeții s-au intoxicat la nuntă – nu mereu, însă, restaurantul e de vină, ci de vină e tradiția. Somonul, asorti-urile din carne sau cașcaval nu pot sta pe masă câte 7-8 ore la peste 20 de grade fără ca acolo să se dezvolte bacterii periculoase.

Noi avem bucătăria la minut, la moment, nu avem nimic preparat dinainte, de aceea meniul de zi e mai greu, dar mult mai interesant. Eu ador cinele noastre gastronomice, unde eu mă pot exprima și experimenta.

 3. Cum vă adaptați cerințelor pieței în ceea ce ține de domeniul nunților?

Concurența e mare, într-adevăr, de aceea ne propunem să ieșim din standarte și să adoptăm ceva absolut nou pentru nunți, ca să nu stea mâncarea atâtea ore. Deja am făcut câteva nunți cu alt fel de meniu, cu cină gastronomică, cu cupluri care sunt deschise și nu se uită la ce vor zice rudele. Un om nu mănâncă la o nuntă atât de mult cât e pe masă, foarte multă mâncare se aruncă, iar dacă ne gândim câți copii merg la culcare flămânzi pe lumea asta, e mare păcat.

 4. Ați putea spune că la noi lumea e mai tradiționalistă în ce ține de mâncare?

La noi nu au fost acele circumstanțe care să ne permită să evoluăm și avem multe influențe din diferite culturi. Cred că noi încă nu am regăsit un stil al nostru – noi de 50 de ani încoace gătim după aceleași rețete, în timp ce Italia, Franța, SUA au evoluat, au revoluționat tradiția. Nu trebuie să renunțăm la bucatele tradiționale, ci să revoluționăm tradiția și să lucrăm cu produsele locale, să nu cumpărăm roșii din Turcia, de exemplu.

Restaurantul nostru încearcă tot mai mult să lucreze cu produsele locale, proprii, dar e foarte greu să le găsești. Am ales să creștem păsările noastre, iepurii noștri, să avem propriile ouă și lapte, să facem sere pentru a crește legume. De aceea am revenit în Moldova, pentru că se pot face multe la noi în țară în ce ține de gastronomie. Chiar dacă lumea e închisă, nu e dispusă să dea mai mulți bani pentru o cină deosebită, Moldova e foarte bogată în resurse și avem cu ce lucra.

 5. Ați avut evenimente cu mulți invitați vegetarieni și cum le rezolvați?

Nu mi-e greu cu meniul vegetarian, pentru că sora mea e vegetariană de 7 ani și vegană de 5. Dacă am o dilemă, o sun pe ea. Din moment ce știi cum să te comporți cu fiecare aliment, nu e nimic complicat. Una din probleme e că în Vest foarte rar găsești carne naturală, crescută organic, pentru că carnea industrială e crescută foarte repede. Indiferent de regimul alimentar, trebuie să cunoaștem produsele – cum se fac ouăle, cum crește soia, de exemplu.

 6. La propria dumneavoastră nuntă ați fost mai pretențios la meniu?

Multă lume mă întreabă asta, dar eu chiar nu sunt pretențios la mâncare. Când sunt liber, soția îmi gătește ceva simplu și gustos. Gătesc rar acasă, cu copiii, dar în timpul liber prefer să mănânc din mâinile altcuiva. Cred că criteriile de apreciere depind și de restaurantul unde mă duc: dacă plec într-o țară străină, încerc să mănânc local – în Grecia, meniu grecesc, în Spania – spaniol, și să nu plec în perioadele turistice. Dacă am întrebări, dacă mâncare nu concide cu mine, vorbesc cu bucătarul, îl întreb ce a vrut el să creeze, ce idei are el. Dacă plec într-un restaurant decorat cu o stea Michelin, normal că sunt mai pretențios, dar nu mi s-a întâmplat să fiu dezamăgit până acum.

Lurând în sfera asta, încerc să înțeleg oamenii care lucrează în domeniul culinar. Este un domeniu destul de stresant, oamenii stau și câte 16 ore încontinuu în bucătărie, mai ales în Europa, unde în sezonul turistic bucătarii practic nu au zile libere luni întregi. Știu ce se întâmplă după culise și mă străduiesc să nu mă agaț de lucruri mărunte.

 7. Ce aspect vă deranjează la nunțile moldovenești, ce ați schimba?

Tot conceptul de nuntă, mai ales mâncarea. Începând de la felul în care se servește, că totul se pune pur și simplu pe masă și se lasă – asta nu e igienic, în primul rând. Dar eu respect tradițiile și cred că nu trebuie să uităm de unde am plecat, de aceea trebuie să schimbăm spre bine lucrurile care deja sunt.

 8. Ce fel de mâncare sau ce meniu nu ați face?

Nu cred că ar fi ceva ce nu aș face. Mie îmi plac lucrurile complicate în bucătărie.

 9. Dacă ați putea un fel de mâncare din altă țară și introduce la noi, care ar fi?

La moment sunt foarte fascinat de Asia și anul acesta plec în Indonezia, Singapore și Thailanda ca să văd modul lor de a găti, street-food-ul, mentalitatea de consumatori. Eu sunt foarte deschis din acest punct de vedere și chiar aș gusta unele lucruri mai exotice, neobișnuite.

 10. Dacă un eveniment are mai mulți oaspeți străini, vă faceți mai multe griji?

Nu, absolut deloc. Cred că la fiecare nuntă sau cină sunt aceleași emoții. Important e să știi ce faci, să guști din ceea ce faci și, dacă un bucătar nu gustă și nu-i place cum iese, trebuie să se gândească dacă asta e într-adevăr meseria, vocația lui.

Mai multe despre restaurantul „Mi Piace”, despre dedicația și rafinamentul cu care își deservesc oaspeții puteți vedea aici.